Motanul cel Lacom — poveste animată pentru copii
▶ Desenul animat
Videoclipul se încarcă de pe YouTube când apeși Play.
Ce se întâmplă în desenul animat
Un motan doarme toată ziua, până când îl trezește foamea. Caută prin cămările și pe mesele din sat, dar nu găsește nimic. În piață sunt doar mere și pere, iar vânzătorul îl alungă din fructele lui. Motanul coboară spre pădure, dar pasărea pe care o pândea îl vede și zboară, iar un șoricel cu o alună se ascunde în vizuina lui. Motanul îl așteaptă o vreme la pândă, apoi pierde răbdarea și pleacă.
Ajunge la micul port din sat, unde un pescar răcit tocmai a venit cu barca plină de pește. Cât pescarul curăță plasa, motanul se strecoară până la pești. Urmează o mică încurcătură, cu strănuturi și sperieturi, iar motanul fuge cu un pește proaspăt.
Se așază pe malul râului, ca să-l mănânce în liniște. În apă își vede chipul și crede că acolo e un alt pisoi, cu un pește mai mare decât al lui. Lacom, vrea să-l ia și pe acela, dar scapă peștele în apă și rămâne fără nimic.
Povestea de citit
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, un motan care dormea cât era ziua de lungă. Dar iată că într-o zi l-a trezit foamea.
— Miau! Ce foame îmi e!
S-a apucat să caute prin cămările din sat și pe mese, dar n-a găsit nimic.
— Aici nu găsesc nimic. Ia să mă duc prin piață.
În piață însă erau numai mere și pere.
— Ce cauți, motane, printre fructele mele? a strigat vânzătorul. Fugi de aici! Nu te mai apropia de ele!
Motanul a plecat bosumflat. „În sat n-am ce mânca”, s-a gândit el. „Poate găsesc ceva la vale, în pădure.”
N-a mers mult și a văzut, sus într-un pom, o pasăre cântătoare.
— Oho, ce masă gustoasă ar fi! Poate mă urc tiptil în copac…
Dar n-a apucat să termine vorba, că pasărea l-a văzut și a zburat spre pădure, după un pom mai înalt, unde să cânte în liniște.
— Mi-a scăpat! Și ce foame îmi e! Trebuie să găsesc ceva, că mi se lipește burtica de spate.
Mai încolo, un șoricel tocmai găsise o alună.
— Ce alună delicioasă! De-abia aștept s-o mănânc!
— E ziua mea norocoasă! a mieunat motanul. Vino încoace, șoricelule!
— Aoleu, motanul!
Șoricelul a zbughit-o în vizuina lui, iar motanul, care se repezise după el, s-a lovit de intrare.
— Au! Lasă, că tot pun gheara pe tine! Te aștept fix aici până ieși.
— Poți să stai până mâine, motane, și chiar și până poimâine! a râs șoricelul din vizuină.
Motanul a stat la pândă, a tot stat, dar până la urmă și-a pierdut răbdarea și a plecat mai departe.
— Ce-o mai pune la cale motanul ăsta? a zis șoricelul. Toată ziua umblă după năzbâtii. Caraghiosul de el!
Motanul a mers până la micul port din sat. Acolo tocmai ajunsese cu barca un pescar care prinsese o grămadă de pește.
— Hapciu! Cred că m-a luat un pic de răceală, a zis pescarul. Mai bine stau un pic pe mal și nu mai intru în apă.
— Ce de pește! s-a bucurat motanul. Miam, miam! Mă servesc cât curăță pescarul plasa. O iau ușurel, nici n-o să-și dea seama.
S-a strecurat motanul până la pești, dar pescarul a strănutat din nou, iar motanul s-a speriat atât de tare, încât a sărit în sus.
— Miau!
— Ce m-am speriat! a tresărit și pescarul. Să vezi ce-ți fac, motan năstrușnic ce ești!
Dar până să se dezmeticească pescarul, motanul înșfăcase deja un pește proaspăt și o luase la fugă.
A alergat până pe malul râului, ca să fie sigur că nu-l mai urmărește nimeni, și s-a așezat lângă apă. Nici nu apucase să se facă comod, când a văzut în apă un pisoi. Și pisoiul acela ținea în gură un pește care i s-a părut mult mai mare decât al lui.
„Ce pește mare are!” s-a gândit motanul. „Îl vreau și pe acela!”
S-a aplecat peste apă și a dat să-l înșface. Dar pisoiul din apă era chiar el: era doar chipul lui, oglindit în râu. Iar când a deschis gura să apuce peștele cel mare, peștele lui a căzut în apă — pleosc! — și s-a dus la vale cu valurile.
Motanul a rămas pe mal, cu gura căscată și cu burta goală. Acum îi era și poftă, nu doar foame.
Vedeți, dragii mei, să nu fiți lacomi, că o pățiți ca pisoiul nostru.
Cine e lacom și vrea mai mult pierde și ce are.
Sfârșit. 🐱🐟
De ce le place copiilor
- Motanul pornește după mâncare și dă greș de fiecare dată, cu pasărea, cu șoricelul care râde din vizuină și cu pescarul care strănută
- Scena cu chipul din apă e o surpriză pe care copiii o înțeleg înaintea motanului
- Lecția despre lăcomie se vede limpede: motanul avea un pește și l-a pierdut pentru unul care nici nu exista
Întrebări frecvente
Despre ce este povestea Motanul cel Lacom?
Un motan care a dormit toată ziua se trezește flămând și caută mâncare prin sat, prin piață și prin pădure, dar nu prinde nimic: pasărea îi zboară, iar șoricelul se ascunde în vizuină. La micul port din sat ia un pește de la un pescar, dar pe malul râului își vede chipul în apă și crede că e alt pisoi, cu un pește mai mare. Vrea să-l ia și pe acela și își scapă peștele în apă.
Ce morală are povestea?
Că lăcomia te poate lăsa fără nimic. Motanul avea deja un pește proaspăt, dar a vrut și peștele din apă, care nici nu exista, și l-a pierdut pe al lui.
Ce personaje mai apar în desen?
Vânzătorul de fructe din piață, care îl alungă pe motan, o pasăre cântătoare care zboară într-un copac mai înalt, un șoricel cu o alună care se ascunde în vizuina lui și un pescar răcit, abia întors cu barca plină de pește.
📬 Primește o fișă gratuită la 2 zile
Pe email, pe vârsta copilului: labirinturi, sudoku, matematică. Prima fișă o descarci imediat.
Povești asemănătoare
Povestea Șoricelului și a Motanului Mincinos 💡 Ajută la nevoie, dar nu te încrede orbește în cine nu se ține de cuvânt: lupul își schimbă părul, dar năravul ba 
Șoricelul și Motanul 💡 Istețimea celui mic e mai tare decât puterea celui mare 
Fetița din Povești 💡 Cine muncește din timp și ajută pe ceilalți are o iarnă fără griji 
Vulpea și Țăranul cel Leneș 💡 Lenea nu aduce nimic bun — cine nu-și face treaba rămâne cu paguba