Povestea Șoricelului și a Motanului Mincinos — animată pentru copii
▶ Desenul animat
Videoclipul se încarcă de pe YouTube când apeși Play.
Ce se întâmplă în desenul animat
Un șoricel harnic de la sat pleacă dis-de-dimineață să-și ajute vărul de la oraș. Dar pe podul de peste pârâu stă tolănit la soare un motan. Șoricelul caută un alt loc de trecere, însă apa e prea mare și prea repede, așa că se întoarce la pod și încearcă să se strecoare pe lângă motanul adormit. Motanul se trezește, se aruncă după el și cade în apă.
Motanul strigă după ajutor. Deși ar fi meritat să rămână acolo, șoricelul adună crenguțe, le roade și le împinge în apă, iar motanul iese la mal. Motanul îi promite că de acum îl lasă în pace și că vor rămâne prieteni. La oraș, vărul îl avertizează: «Lupul își schimbă părul, dar năravul ba», iar motanul e la fel.
Când șoricelul se întoarce acasă, motanul îl așteaptă pe pod, flămând, și vrea să-l prindă. Se repede după el, dar rămâne blocat. Acum motanul îl roagă să-l ajute, spunând că doar glumea, dar șoricelul pleacă și îl lasă câteva ore să se gândească la ce a făcut. De atunci, șoricelul e mai atent cu cei răutăcioși și neserioși.
Povestea de citit
A fost odată ca niciodată un șoricel care trăia la sat. Era drăgălaș și harnic: toată ziua muncea bucățica lui de pământ. Într-o zi, vărul lui de la oraș îl rugă să vină să-l ajute.
— Are nevoie de mine, își zise șoricelul. Mă duc chiar de dimineață.
Și porni la drum. Dar când ajunse la pârâu, ce să vadă? Pe pod stătea tolănit la soare un motan mare.
— Ia uite unde și-a găsit loc motanul! Pe unde mai trec eu acum? Încerc mai la vale, poate apa e mai mică.
Dar apa era chiar mai mare decât data trecută și curgea tare repede.
— Nu pot să-l las singur pe vărul meu. Trebuie să găsesc altă cale.
Se întoarse la pod și văzu că motanul dormea dus.
— Acum e momentul meu. Trec pâș-pâș pe lângă el și nici n-o să mă simtă.
Pâș, pâș, pâș…
— Miau! Motanul sări în sus. Tu erai? Ia stai puțin!
Se aruncă după șoricel, dar alunecă și, pleosc, căzu drept în pârâu.
— Ajutor! Nu pot să ies la mal! Șoricelule, nu mă lăsa!
Șoricelul se opri.
— Ai merita să te las acolo, să știi. Dar ești motanul nostru. Așteaptă puțin, că te scot imediat!
Fugi pe mal și găsi câteva crenguțe. Le roase repede și le împinse în apă, până ajunseră la motan. Motanul se prinse de ele și ieși, ud leoarcă, la mal.
— Bine că am ieșit! Ce obosit sunt!
— Ar trebui să fii mai cuminte și să mă lași în pace, spuse șoricelul. Dacă nu te aruncai după mine, nu cădeai în apă.
— Ai dreptate. Bine că m-ai salvat.
— Ne ajutăm între noi la necaz. Deci acum mă lași în pace?
— Da, da, stai liniștit. Rămânem prieteni și îți rămân dator. De acum te las în pace.
— Cine ar fi crezut? Noi doi, prieteni! Te mai ajut cu ceva?
— Nu, trebuie să mă usuc. Du-te la treaba ta.
Șoricelul plecă fericit. Ce ispravă! Să se împrietenească tocmai cu motanul! Când ajunse la vărul lui și îi povesti, râseră amândoi cu poftă de pățania motanului.
— Și acum sunteți prieteni, zici? întrebă vărul.
— Da! L-am salvat și mi-a spus că îmi rămâne dator.
— Verișoare, mai bine nu te încrede în el. Știi cum se spune: lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
— Asta se spune despre lup.
— Și motanul e la fel de năzdrăvan ca el.
După ce își ajută vărul, șoricelul porni vesel spre casă. Dar în mijlocul podului îl aștepta prietenul lui, motanul.
— Salutare, prietene motan! Ce faci aici iarăși? Aștepți pe cineva?
— Ehe, prietenul meu mic și gustos! Te așteptam chiar pe tine, că mi s-a făcut o foame…
— Dar ai uitat ce mi-ai promis astăzi?
— Ce să uit? Din cauza ta am căzut în apă! Acum m-am odihnit bine. Stai, că te prind!
— Vărul meu a avut dreptate! Ești un motan fără cuvânt!
Motanul se repezi după șoricel, dar, miau!, rămase blocat și nu se mai putea mișca.
— Eu am crezut că o să fim prieteni, spuse șoricelul, iar tu voiai doar să mă prinzi în gheare. Acum stai acolo și gândește-te bine la ce ai făcut.
— Stai puțin, prietene, eu doar mă jucam cu tine! Ajută-mă să ies de aici, te rog! Ești prietenul meu cel mai bun!
Dar șoricelul plecase deja. L-a lăsat pe motan să stea acolo câteva ore bune. Și de atunci a fost mai atent cu cei răutăcioși și neserioși, pentru că proverbul nu e valabil doar pentru lup.
Ajută la nevoie, dar nu te încrede orbește în cine nu se ține de cuvânt: lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
Sfârșit. 🐭
De ce le place copiilor
- Șoricelul cel mic îl scoate din apă pe motanul cel mare și se dovedește mai bun la suflet decât el
- Motanul care rămâne blocat și se roagă «doar mă jucam» e un final pe care copiii îl așteaptă cu sufletul la gură
- Proverbul despre lup și nărav e explicat pe înțelesul lor, printr-o întâmplare amuzantă
Întrebări frecvente
Despre ce este Povestea Șoricelului și a Motanului Mincinos?
Un șoricel harnic de la sat pleacă să-și ajute vărul de la oraș, dar pe pod doarme un motan. Când încearcă să treacă pe furiș, motanul sare după el și cade în pârâu. Șoricelul îl salvează cu niște crenguțe, iar motanul promite că vor fi prieteni. La întoarcere însă, motanul îl așteaptă pe pod ca să-l prindă.
Ce morală are desenul?
Că e frumos să ajuți la necaz, dar trebuie să fii atent cu cei răutăcioși și care nu se țin de cuvânt. Cum spune proverbul din poveste, lupul își schimbă părul, dar năravul ba, iar asta e valabil și pentru motan.
Cine îl avertizează pe șoricel?
Vărul lui de la oraș. Când șoricelul îi povestește că s-a împrietenit cu motanul, vărul râde și îi spune să nu-l creadă, pentru că motanul e la fel de năzdrăvan ca lupul. Și chiar a avut dreptate.
📬 Primește o fișă gratuită la 2 zile
Pe email, pe vârsta copilului: labirinturi, sudoku, matematică. Prima fișă o descarci imediat.
Povești asemănătoare
Șoricelul și Motanul 💡 Istețimea celui mic e mai tare decât puterea celui mare 
Șoarecele de la Oraș și Șoarecele de la Țară 💡 Mai bine puțin și liniștit decât mult și cu frică 
Leul și Șoricelul 💡 Bunătatea se răsplătește, iar cei mici pot face fapte mari 
Șoricelul și Iepurașul 💡 Chiar și cel mai mic prieten poate fi de mare ajutor la nevoie