Lupul și Vrăbiuța cea Vicleană — poveste animată pentru copii
▶ Desenul animat
Ce se întâmplă în desenul animat
Într-o dimineață de primăvară, lupul se plimbă flămând prin codru și se gândește să mănânce ciuperci. Deodată aude o voce care îi spune „blănosule”. Crede că e o fantomă, dar vocea zice că este burta lui, care îi vorbește de foame. De fapt, e o vrăbiuță vicleană.
„Burta” îi arată lupului pe fierarul din sat, care pescuiește la lac și prinde pește după pește, cu momeală din mămăligă cu râme. Lupul se teme de fierar, pentru că data trecută l-a prins la mere, dar vrăbiuța îl tot îndeamnă să se strecoare prin tufiș și să-i fure peștii. Lupul atacă, dar fierarul îl prinde de coadă și îl ceartă zdravăn.
Abia atunci lupul înțelege că vrăbiuța a vorbit cu el. Cât timp fierarul era ocupat cu lupul, vrăbiuța a luat toată mămăliga cu râme. La final îi spune lupului că un pește aruncat de fierar după el a rămas într-un copac. Lupul își potolește puțin foamea, dar cu coada îndurerată.
Povestea de citit
Într-o dimineață de primăvară, năzdrăvanul de lup se plimba iarăși prin codru, flămând ca de obicei.
— Ptiu! Pocnesc de foame! Simt cum mi se lipește burta de spate. Măcar niște ciuperci să găsesc…
Deodată, de undeva de sus, s-a auzit o voce subțire:
— Blănosule!
Lupul a sărit în sus.
— Cine-i acolo? O fantomă?
— Nu-i nicio fantomă. Eu sunt burta ta și îți vorbesc de foame!
— Aoleu, s-a speriat lupul. M-am îmbolnăvit? Vorbesc cu burtica mea?
— Normal că vorbești cu burta! Nu vezi ce foame îți e? Sunt aici să te ajut, blănosule. Ascultă-mă bine și nu mă mai întrerupe.
Vocea venea, de fapt, dintr-un copac, unde stătea ascunsă o vrăbiuță vicleană. Dar lupul nu se uita în sus.
— Bine, bine, ascult.
— Vezi tu omul de la lac? E fierarul din sat. Are ca momeală mămăligă cu râme și a prins o grămadă de pești. Nu vrei un pește?
— Fierarul? a tresărit lupul. Aoleu! Data trecută m-a prins la mere și mi-a tras o săpuneală bună. Mai bine mănânc ciuperci.
Și lupul a căzut pe gânduri.
— Fricosule! a ciripit „burta”. Nu vezi că vreau să te scap de foame? Fă cum îți zic eu și o să ai burtica plină de pește! Ia-o pe colea, prin tufiș, pe furiș. Fierarul e ocupat, prinde pește după pește și nu te aude.
— Ce burtică deșteaptă am! s-a minunat lupul. Am făcut și o rimă!
— Nu te mai gândi atât, că obosești. Hai, ușurel, până acolo, cum zic eu.
Lupul s-a strecurat prin tufiș, dar la marginea lacului s-a oprit.
— Mi-e frică. Dacă mă vede?
— Frică? Tu, așa mare? Toți fug de tine! Ia zi, vrei peștele sau nu?
— Vreau, vreau!
— Atunci atacă acum! Fură peștii!
Lupul a țâșnit din tufiș și a înșfăcat peștii fierarului. Dar fierarul s-a întors la timp.
— Stai așa! Iar tu? Vino încoace!
L-a prins pe lup de coadă și i-a tras o săpuneală zdravănă.
— Mare gogoman mai ești! Iar furi?
— Lasă-mă, lasă-mă! se văita lupul.
Și chiar atunci, în timp ce fierarul îl ținea de coadă, lupul a înțeles: nu burta lui vorbise, ci vrăbiuța!
— Mă răzbun eu într-o zi! a strigat el spre copac.
Dar vrăbiuța avea alte treburi. Cât timp fierarul fusese ocupat cu lupul, ea luase toată mămăliga de la malul lacului.
— Mă duc să mănânc liniștită mămăliguța asta cu râme. Of, grea mai e! Bine că a plecat morocănosul de fierar, că o bucățică nu mi-ar fi dat. Dar am luat-o eu pe toată!
Până la urmă, fierarul și-a strâns lucrurile și a plecat, iar lupul a rămas singur, frecându-și coada.
— Of, ce mă doare coada!
— Lupule! a ciripit vrăbiuța din zbor. Vezi că a rămas un pește într-un copac. Fierarul l-a aruncat după tine!
Lupul s-a uitat în sus și chiar așa era: într-o creangă stătea agățat un pește.
— Păi e bun și ăla! a zis lupul.
Și iată, dragii mei, cum bietul lup a fost păcălit de vrăbiuță și s-a ales cu o săpuneală de la fierar. Măcar și-a mai astâmpărat foamea cu peștele din copac, dar coada l-a durut multă vreme.
Oricine te-ar îndemna, e mai bine să nu furi, că o pățești ca lupul.
Sfârșit. 🐦🐺
De ce le place copiilor
- Lupul care crede că vorbește cu propria burtă îi face pe cei mici să râdă în hohote
- Copiii își dau seama înaintea lupului că vocea e a vrăbiuței și se bucură să știe secretul
- Povestea deschide o discuție simplă: „ce faci când cineva te îndeamnă să faci un lucru rău?”
Întrebări frecvente
Despre ce este povestea Lupul și Vrăbiuța cea Vicleană?
Lupul flămând aude o voce care îi spune că e burta lui. De fapt, e o vrăbiuță vicleană, care îl convinge să fure peștii prinși de fierarul din sat la lac. Cât timp fierarul se ocupă de lup, vrăbiuța pleacă liniștită cu mămăliga cu râme pe care fierarul o avea ca momeală.
Ce învață copiii din această poveste?
Că nu e bine să furi, oricine te-ar îndemna. Lupul a ascultat de o voce care i-a promis burta plină și s-a ales cu o săpuneală de la fierar și cu coada care îl doare.
Cum se termină povestea?
Lupul își dă seama că vrăbiuța a vorbit cu el tot timpul. Vrăbiuța îi spune că un pește aruncat de fierar după el a rămas agățat într-un copac, așa că lupul își potolește măcar puțin foamea, dar cu coada îndurerată.
Povești asemănătoare
Lupul cel Rău și Ouăle 💡 Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate 
Lupul Păcălit de Vulpe 💡 Ce-i în mână nu-i minciună: nu da ce ai pentru ceva care e doar o promisiune 
Lupul cel Rău și Iepurașul 💡 Nu e bine să fim răi: bunătatea îl poate schimba chiar și pe cel rău 
Lupul și Purcelușul 💡 Nu e bine să pui gând rău cuiva, căci răul se întoarce la tine