Lupul cel Rău și Ouăle — poveste animată pentru copii

📖 Vârsta recomandată: 3-7 ani · ▶ Durata: 8:55 · 💡 Morala: Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate

▶ Desenul animat

Ce se întâmplă în desenul animat

Într-o zi de primăvară, lupul flămând zărește un cuib cu ouă mari, sus, într-un copac înalt. Încearcă să se cațere, dar alunecă de fiecare dată, așa că pleacă după o scară. Găsește una la șopronul unui moș care strânge iarbă, dar scara alunecă și cade exact când vrea s-o ia. În schimb, lupul dă peste două ouă de găină, le ia pe furiș și pleacă tiptil, fără să-l vadă moșul.

Pe lângă casă simte miros de ciuperci prăjite: băbuța pregătea o ciulama și ieșise după mălai pentru mămăligă. Lupul se apucă să-și facă o omletă cu ciuperci chiar în tigaia ei! Moșul îl vede și, de mirare, sparge dovleacul cel mare. Lupul fuge, iar băbuța nu-l crede pe moș și îl trimite după alte ciuperci și alt dovleac.

Lupului îi piere pofta de ouă de găină, dar nu și de ouăle cele mari din copac. Lângă râu își construiește o trambulină dintr-o scândură și câteva pietre, ca să zboare până la cuib. Prima dată cade și se lovește la spate; la a doua încercare îl ia la goană o pasăre mare. Moșul vede totul și oftează că băbuța tot n-o să-l creadă.

Povestea de citit

Într-o zi frumoasă de primăvară, lupul cel Rău umbla prin pădure cu burta goală. Nu mai mâncase nimic de câteva zile, așa că a luat-o la vale, cântând ca să-și uite foamea:

— Vine lupul prin pădure, la-la-la! Eu nu caut fragi și mure, la-la-la!

Deodată s-a oprit și a făcut ochii mari. Sus, într-un copac înalt, stătea un cuib cu niște ouă mari, cum nu mai văzuse.

— Astăzi e ziua mea norocoasă! Din ouăle astea mănânc două zile, nu glumă. Doar că sunt cam cocoțate…

A încercat să se urce pe trunchi din toate părțile, dar copacul era mare și neted, iar lupul aluneca de fiecare dată înapoi.

— Of! Mă duc la vale și caut o scară. Sigur găsesc una în vreun șopron.

Și a găsit! Lângă casa unui moș, rezemată de șopron, stătea o scară numai bună. Moșul era chiar acolo, aplecat peste iarbă.

— Ce de iarbă anul ăsta! mormăia moșul. Multă, multă iarbă!

Lupul s-a apropiat pâș-pâș, cu labele în vârfuri. Dar exact când să pună laba pe scară — trosc! — scara a alunecat și a căzut cu zgomot.

— Ce sperietură! a tresărit moșul. Pesemne a bătut vântul mai tare. Nu cred că am fixat-o bine.

Și s-a întors liniștit la iarba lui. Lupul, ascuns după șopron, a dat atunci cu ochii de altceva: două ouă de găină, albe și rotunde.

— Să fie o minune! Le iau acum, până nu mă vede nimeni.

Le-a luat cu grijă și a plecat târâș pe lângă șopron. Moșul nici nu l-a văzut.

În casă, băbuța pregătea o ciulama cu ciuperci.

— Mai stă puțin la foc și e gata. Până vine moșul, mă duc să aduc mălai pentru mămăligă.

Abia a ieșit băbuța, că pe lângă casă a trecut lupul cu ouăle. S-a speriat o clipă de câinele Azor, dar Azor era în partea cealaltă a curții. Apoi a simțit un miros minunat.

— Ciuperci prăjite! Merg la fix cu ouăle mele. Îmi fac o omletă de-mi las gura apă!

Și s-a apucat lupul să spargă ouăle în tigaia băbuței. Tocmai atunci a intrat moșul și a rămas cu gura căscată.

— Un lup care gătește la tigaie?!

De mirare, moșul a scăpat din brațe dovleacul cel mare, care s-a spart pe jos. Lupul a țâșnit pe ușă și a fugit cât l-au ținut picioarele. Când s-a întors băbuța, a găsit ouă în ciulama și dovleacul făcut bucăți.

— Moșule, cine mi-a pus ouă în ciulama?

— Lupul, băbuțo, zău că lupul! Stătea acolo și gătea!

— Lupul la tigaie? Tu vrei să faci glume! Du-te imediat după alt dovleac și după alte ciuperci!

Și moșul, oftând, s-a dus.

Lupul, departe în pădure, mormăia supărat:

— Mi-a pierit pofta de ouă cu ciuperci. Oricum, ouăle de găină sunt prea mici. Eu tot pe cele mari din copac le vreau!

A ajuns la râu, unde lucrau uneori meșterii, dar scară nu era nicăieri. A găsit doar o scândură și câteva pietre.

— Ce idee îmi veni! Fac o trambulină. Pun o piatră în mijloc, scândura deasupra, eu stau pe un capăt, arunc o piatră mare pe celălalt capăt și zbor până la cuib!

Lupul a cărat pietre, a potrivit scândura, a aruncat piatra cea grea și — hop! — a zburat în sus… dar a căzut înapoi drept pe spate.

— Aoleu, mi-am rupt șalele! Lasă, că de data asta îmi iese!

A doua oară chiar a zburat. Dar, de undeva de sus, s-a auzit un țipăt: o pasăre mare venea glonț spre el. Lupul a luat-o la fugă cu pasărea în urma lui.

Moșul, care tocmai se întorcea după ciuperci, a văzut totul de departe și a clătinat din cap:

— Un lup care gătește la tigaie, un lup care zboară și, colac peste pupăză, fugărit de o pasăre! Băbuța sigur n-o să mă creadă.

Lupul a încasat-o rău, dragii mei. Credeți că s-a învățat minte? Eu nu prea cred.

Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate.

Sfârșit. 🥚🐺

De ce le place copiilor

Întrebări frecvente

Despre ce este povestea Lupul cel Rău și Ouăle?

Un lup flămând vede un cuib cu ouă mari sus, într-un copac. Ca să ajungă la ele, încearcă să ia scara unui moș, fură două ouă de găină, își face omletă în tigaia băbuței și construiește la râu o trambulină din scânduri și pietre. Toate planurile i se întorc împotrivă, iar la final o pasăre mare îl ia la goană.

Ce morală are povestea?

Că ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun. Lupul fură, se ascunde și se încăpățânează, dar rămâne flămând, lovit și fugărit. Povestitorul se întreabă la final dacă lupul s-a învățat minte și răspunde că nu prea crede.

Ce fac moșul și băbuța în poveste?

Moșul strânge iarbă lângă șopron și îl vede pe lup cum gătește în tigaie, apoi cum zboară cu trambulina. Băbuța pregătește o ciulama cu ciuperci și nu-l crede pe moș când îi spune că lupul i-a pus ouă în tigaie, așa că îl trimite după alte ciuperci și alt dovleac.

Povești asemănătoare