Omul de Zăpadă la Polul Nord (partea a 2-a)
▶ Desenul animat
Videoclipul se încarcă de pe YouTube când apeși Play.
Ce se întâmplă în desenul animat
E aproape de Crăciun, iar Omul de Zăpadă, care a ajuns la Polul Nord în prima parte, se plictisește la pescuit lângă o copcă. Deodată apare Moș Crăciun cu sania trasă de Rudolf, dar sania nu mai are frâne! Omul de Zăpadă se uită la ea, găsește o crăpătură adâncă și o repară cu praf de scoică și lipici puternic. Moșul îi spune că nu mai ninge, pentru că s-a stricat tunul de zăpadă.
Omul de Zăpadă pleacă pe jos spre vârful muntelui, unde îl așteaptă elful Năsuc. Năsuc se cațără pe tun, Omul de Zăpadă bate ușor la bază și din tun sare o veveriță karatistă, care își făcuse acolo culcuș. Ca să n-o alunge fără adăpost, cei doi îi fac în atelierul de jucării o căsuță, o prind de un brad și îi dau și alune.
Moș Crăciun sosește cu sania, care acum frânează, și râde de pățania elfului. Pornesc tunul și vine mult așteptata ninsoare. Toți se dau pe zăpadă, iar Moșul îi dăruiește Omului de Zăpadă o sanie care nu zboară. A doua zi, mici și mari se dau cu sania împreună.
Povestea de citit
Era aproape de Crăciun la Polul Nord. Omul de Zăpadă stătea lângă o copcă și pescuia. Prindea câte un peștișor, apoi îi dădea drumul înapoi în apă.
— Pfiu, ce m-am plictisit astăzi! Am reparat tot ce era de reparat pe aici.
Atunci se auzi de sus:
— Ho, ho, ho! Haide, Rudolf!
Era Moș Crăciun, cu sania lui. Numai că venea cam repede.
— Dă-te la o parte, Omule de Zăpadă! N-am frâne!
Omul de Zăpadă sări într-o parte chiar la timp, iar sania se opri cu greu lângă el.
— Iartă-mă, prietene, zise Moșul. Nu știu ce are sania, dar frânele nu mai țin. Și mai am o rugăminte: după cum vezi, nu mai ninge, pentru că ni s-a stricat tunul de zăpadă. Ne ajuți?
— Cu mare drag, Moșule! Mi-e dor de o ninsoare bună. Dar mai întâi hai să mă uit la sanie.
Omul de Zăpadă se aplecă și cercetă sania cu atenție.
— Exact cum am crezut. E o crăpătură adâncă aici și lipsește o bucățică. De asta nu țin frânele.
— Aoleu! Probabil e de la bradul în care m-am înfipt, oftă Moșul.
— Stai liniștit, am tot ce-mi trebuie: praf de scoică și lipici puternic.
Și în câteva clipe, sania era ca nouă.
— Gata, Moșule! Doar să mergi mai ușor două-trei zile, până se întărește lipiciul.
— Mulțumesc! Nu vrei să vii cu sania mea până la tun?
— Nu, Moșule, că mi-e frică de zbor. Eu vin pe jos!
Moșul râse, își luă rămas-bun și porni cu Rudolf să încerce frânele, mai încet de data asta.
În vârful muntelui, elful Năsuc stătea supărat lângă tunul de zăpadă.
— Of, of, ce să-i mai fac? Să rămânem fără ninsoare?
Când îl văzu pe Omul de Zăpadă, se înveseli pe loc.
— Ce bine că ai venit! Tunul pare în regulă, dar nu pornește deloc.
— Cred că e înfundat cu ceva, spuse Omul de Zăpadă. Am să bat ușor la bază. Dar tu nu te urca pe el, mai bine vino lângă mine.
— Eee, stai liniștit! Eu sunt cel mai tare alpinist! răspunse Năsuc și se cățără sus pe tun.
Omul de Zăpadă bătu încet o dată, de două ori…
— Aud ceva! Un chițăit! strigă Năsuc. Hai că iese!
Și deodată, din tun sări o veveriță care dădea din lăbuțe ca un adevărat karatist!
— Ajutor! Mă atacă o veveriță karatistă!
Omul de Zăpadă începu să râdă.
— Năsuc, ești tare amuzant! Uite de ce nu mergea tunul: veverița și-a făcut culcuș în el.
— Și acum ce facem? întrebă elful. Nu putem s-o gonim așa. Îi trebuie și ei o căsuță.
— Bravo, Năsuc! Ce idee bună! Hai în atelierul de jucării!
Lucrară amândoi cu spor și făcură o căsuță pe cinste. O prinseră de un brad verde, iar veverița se mută bucuroasă în ea. Ba mai primi și cadouri cu multe alune!
Nu trecu mult și se auzi din nou:
— Ho, ho, ho! Stați fără frică, acum am frâne!
Moș Crăciun ateriză lin lângă ei. Când află de veverița karatistă, râse din toată inima.
— Bravo vouă, pentru tun și pentru istețimea voastră! Hai să-l pornim!
Tunul porni, iar din cer începu să cadă zăpadă albă și pufoasă. Toți săreau de bucurie. Năsuc alunecă pe pârtie strigând «Wiiii!», iar Omul de Zăpadă se luă după el, râzând.
— Am și un cadou pentru tine, Omule de Zăpadă, zise Moșul. O sanie care nu zboară!
— Mulțumesc, Moșule! Dar întâi o încerc, să mă asigur că are frâne!
Și s-au distrat așa cum nu se mai distraseră demult. A doua zi s-au strâns din nou și s-au dat cu sania cu toții, mici și mari.
Cine ajută cu drag și are grijă chiar și de cei mai mici aduce bucurie tuturor.
Sfârșit. ❄️
De ce le place copiilor
- Veverița karatistă care sare din tunul de zăpadă peste elful Năsuc îi face să râdă cu poftă
- Moș Crăciun care vine cu sania fără frâne și Rudolf sunt exact cum și-i imaginează cei mici
- Finalul cu ninsoarea și săniușul tuturor e o bucurie de iarnă
Prima parte: Povestea Omului de Zăpadă.
Întrebări frecvente
Despre ce este Omul de Zăpadă la Polul Nord?
Omul de Zăpadă îi repară lui Moș Crăciun sania rămasă fără frâne, apoi urcă la tunul de zăpadă împreună cu elful Năsuc. Tunul nu pornea pentru că își făcuse culcuș în el o veveriță karatistă. După ce veverița primește o căsuță nouă, tunul pornește și la Polul Nord ninge din nou.
Ce morală are desenul?
Că ajutorul dat cu drag aduce bucurie tuturor. Omul de Zăpadă și Năsuc nu alungă veverița din tun, ci îi fac o căsuță în brad și îi dăruiesc alune.
Cine este elful Năsuc?
Este elful lui Moș Crăciun care se chinuia să repare tunul de zăpadă. Se laudă că e cel mai tare alpinist, se cațără pe tun și se trezește cu veverița karatistă sărind pe el, momentul cel mai amuzant al desenului.
Povești asemănătoare
Povestea Omului de Zăpadă 💡 Cine are inimă bună și sare în ajutorul altora nu rămâne niciodată singur 
Povestea celor Trei Magi 💡 Când mergi cu credință și vă ajutați unul pe altul, treci peste orice greutate de pe drum 
Povestea lui Moș Crăciun 💡 Binele făcut din inimă, fără să aștepți ceva în schimb, aduce bucurie și celui care dăruiește 
Fetița cu Chibrituri 💡 Sărbătorile înseamnă bunătate: să nu trecem nepăsători pe lângă cei aflați în nevoie