Iepurele și Broasca Țestoasă — fabulă animată pentru copii

Povestea pe scurt

Iepurele cel iute se laudă tuturor că nimeni nu-l poate întrece. Broasca Țestoasă, calmă, îl provoacă la marea cursă — iar toată pădurea vine să vadă întrecerea!

Iepurele țâșnește ca vântul… dar, sigur pe victorie, se oprește să tragă un pui de somn. Pas cu pas, fără grabă și fără oprire, broasca țestoasă merge mai departe… 🐢🐇

Povestea completă (de citit)

În pădurea de la marginea satului trăia un iepure care alerga mai repede decât toți. Și, ca să nu uite nimeni asta, le amintea în fiecare zi:

— Eu sunt cel mai iute din pădure! Nimeni, dar nimeni, nu mă poate întrece!

Sărea peste bușteni — hop, hop! — se oprea în fața fiecărui animal și se lăuda din nou. Veverița îl asculta politicos. Ariciul se prefăcea că doarme. Numai broasca țestoasă venea încet pe potecă, pas cu pas, cu casa în spate.

— Ia te uită! a râs iepurele. Tu, cea mai înceată din lume! Cât îți trebuie să ajungi până la stejarul cel bătrân? O săptămână?

Broasca țestoasă s-a oprit, s-a uitat la el liniștită și a spus:

— Poate merg eu încet, iepurașule. Dar dacă tot spui că ești cel mai iute… hai să ne întrecem.

Pădurea a amuțit. Apoi toți au început să râdă — toți, în afară de broasca țestoasă, care aștepta răbdătoare răspunsul.

— Ha-ha-ha! s-a tăvălit iepurele de râs. Bine! Mâine dimineață, de la izvor până la stejarul cel bătrân. Vino cu casa cu tot!

A doua zi, toată pădurea s-a strâns la izvor. Bufnița, care era cea mai înțeleaptă, a fost aleasă arbitru.

— Pe locuri… fiți gata… hu-huuu!

Iepurele a țâșnit ca vântul. Fâș-fâș-fâș! — abia i se mai vedea codița printre ferigi. Broasca țestoasă a făcut primul pas. Apoi al doilea. Apoi al treilea. Toc… toc… toc…

La jumătatea drumului, iepurele s-a oprit și s-a uitat înapoi. Nimic. Nici urmă de broască.

— Păi eu am câștigat deja! a râs el. Cred că mai are de mers până aici o zi întreagă.

A văzut lângă potecă un pâlc de morcovi cruzi și a mâncat pe săturate. Apoi a găsit o pată de soare cald sub un mesteacăn, s-a întins în iarbă și a căscat:

— Trag un pui de somn micuț. Când se ivește ea la cotitură, mă trezesc și fug la stejar din trei sărituri.

Și a adormit dus, sforăind ușurel.

Între timp, broasca țestoasă mergea. Toc… toc… toc… Nu s-a oprit la morcovi. Nu s-a oprit la umbră. Nu s-a oprit nici măcar când a trecut chiar pe lângă iepurele adormit — l-a privit o clipă, a zâmbit și și-a văzut de drum.

Soarele a urcat pe cer. Animalele așteptau la stejar, cu ochii pe potecă. Și deodată, veverița a strigat:

— Uitați! Vine cineva!

De după cotitură a apărut broasca țestoasă. Încet, dar fără nicio oprire. Zece pași. Cinci pași. Trei…

— A ajuns! a hohotit toată pădurea. A ajuns broasca țestoasă!

Zgomotul l-a trezit pe iepure. A sărit în picioare, s-a uitat la soarele de la amiază și a înghețat:

— Am dormit atâta?!

A alergat cum n-a alergat niciodată în viața lui — dar când a ajuns gâfâind la stejar, broasca țestoasă stătea deja liniștită la umbră.

Iepurele a rămas fără cuvinte. Apoi, rușinat, a spus încet:

— Ai câștigat. Dar… cum? Eu sunt de zece ori mai rapid decât tine.

— Ești, a răspuns broasca țestoasă. Numai că tu te-ai oprit, iar eu nu.

Iar bufnița a rostit, de sus, morala pe care animalele o țin minte până azi:

— Nu contează cât de repede pornești, ci cât de mult mergi fără să te oprești. Încet și constant câștigi cursa.

De atunci, iepurele n-a mai râs de nimeni. Și de fiecare dată când voia să se laude, își aducea aminte de zgomotul acela mărunt de pe potecă: toc… toc… toc…

Sfârșit. 🐢🐇

După fabula lui Esop — repovestire pentru cei mici. Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

• Cursa e palpitantă chiar dacă știi finalul — cei mici țin cu broasca de fiecare dată
• „Încet și sigur” devine o vorbă pe care copilul o înțelege și o folosește
• Perfectă pentru copiii care se descurajează repede: eroina câștigă prin răbdare, nu prin talent