Ciobănașul și Căpcăunul — basm românesc animat
▶ Desenul animat
Ce se întâmplă în desenul animat
Un ciobănaș tânăr se mută cu căprițele lui la marginea satului și le scoate în fiecare zi la păscut. Într-o zi, adoarme în adierea vântului, iar căprița cea mică și năzdrăvană urcă tocmai sus pe munte și intră într-o peșteră mare. Ciobănașul o caută și intră după ea, dar în peșteră locuiește un căpcăun, care miroase a om și îl alungă, amenințând că îl pune în supă.
Ciobănașul fuge și plânge de necaz, când apare un bătrânel. Acesta îi spune că și el a avut de-a face cu căpcăunii, care sunt puternici și fioroși, dar nu prea ageri la minte. Îl sfătuiește să-și folosească istețimea și un pic de curaj, apoi dispare ca și cum ar fi intrat în pământ.
Ciobănașul se întoarce la peșteră și îi spune căpcăunului că a văzut, chiar aproape, un alt căpcăun și mai mare și mai fioros. Curios, căpcăunul lasă căprița în peșteră și pleacă cu el până la o prăpastie deasupra lacului de munte. Acolo, căpcăunul își vede chipul în apă, crede că sunt mai mulți căpcăuni și se apucă să-i caute în fundul lacului. Îi caută toată ziua, timp în care ciobănașul își salvează căprița. Abia când se întoarce în peșteră, căpcăunul înțelege că a fost păcălit.
Povestea de citit
A fost odată ca niciodată un ciobănaș tânăr, care s-a mutat cu căprițele lui la marginea unui sat. În fiecare zi, ieșea cu turma la iarbă verde.
— Ce de iarbă e aici! Ia să mă așez un pic. Ce plăcut adie vântul!
Și, cum stătea el la umbră, l-a luat somnul. Căprița cea mică și năzdrăvană a turmei parcă a știut că nu o vede nimeni. A luat-o din loc și a urcat, a urcat, până sus de tot pe munte, unde a dat de o peșteră mare. Năzdrăvană cum era, a intrat până în adâncul ei.
Când s-a trezit, ciobănașul a început s-o caute:
— Unde ești, căprițo? Întoarce-te! Ieși de acolo, să nu te lovești de pietre!
Văzând că s-a rătăcit în peșteră, a intrat după ea. Dar dinăuntru s-a auzit un glas gros:
— Cine îndrăznește să intre în peștera mea? Miroase a om! Fugi și să nu te mai întorci, dacă nu vrei să ajungi în supa mea!
Era un căpcăun adevărat. Bietul ciobănaș a fugit cât l-au ținut picioarele. S-a oprit departe și plângea de necaz, când, parcă de nicăieri, a apărut un bătrânel.
— Bună ziua, tinere ciobănaș. Te văd tare amărât.
— Bună ziua, bătrâne. Necaz mare! Căprița mea e într-o peșteră sus pe munte, iar acolo stă un căpcăun.
— Stai liniștit, ciobănașule. Căpcăunul ăsta e de multă vreme pe aici. E foarte puternic și fioros, într-adevăr. Dar pe tine te văd isteț. Demult am avut și eu de-a face cu căpcăunii și îți spun doar atât: nu prea sunt ageri la minte. Folosește-ți istețimea și o să-ți salvezi căprița. Îți trebuie doar un pic de curaj.
Ciobănașul a stat puțin pe gânduri.
— Dacă mă gândesc bine, cred că am o idee!
Nici n-a terminat bine vorba, că bătrânelul a dispărut, ca și cum ar fi intrat în pământ. Dar ciobănașul era hotărât și s-a întors la peșteră.
Înăuntru, căpcăunul o privea pe căpriță:
— Ești cam mică, dar ești chiar haioasă.
— Miroase iar a pui de om! a tunat el apoi. Chiar vrei să ajungi în supa mea?
— M-am întors să vorbim un pic, a spus ciobănașul. Nu mi-e chiar așa de frică de tine. Ești mare și puternic, dar am văzut un alt căpcăun mult mai mare, mai puternic și mai fioros decât tine. Și e aproape, chiar lângă peștera ta.
— Cum adică? Nu e nimeni mai mare ca mine în ținuturile astea! s-a mirat căpcăunul. Eu n-am mai ieșit de câțiva ani buni. Hai, arată-mi unde e! Dacă e așa cum spui, pe tine te las în pace. Dar căprița rămâne la mine.
— Ne-am învoit! Hai repede, să-l prindem!
Așa că au tot mers până au ajuns la o prăpastie mare, sub care strălucea lacul muntelui.
— Uite, chiar acolo, în mijlocul lacului! a arătat ciobănașul.
Căpcăunul s-a aplecat și și-a văzut chipul în apă.
— Aoleu, sunt mai mulți! Veniți încoace și luptați-vă cu mine! Uite unul chiar aici, în lac!
— Caută-l în fundul lacului, i-a zis ciobănașul, și întoarce-te când îi găsești pe toți!
Și căpcăunul s-a apucat să caute prin lac, în timp ce ciobănașul a alergat la peșteră și și-a salvat căprița. Căpcăunul a căutat toată ziua, până s-a dat bătut, convins că ceilalți căpcăuni fugiseră de frica lui. Abia când s-a întors în peștera goală și-a dat seama că ciobănașul îl păcălise.
Mintea isteață și un pic de curaj înving puterea.
Sfârșit. 🐐
De ce le place copiilor
- Căprița cea mică și năzdrăvană, care pleacă singură până sus pe munte, e personajul care îi face pe cei mici să râdă
- Eroul nu se bate cu căpcăunul, ci îl păcălește cu o idee, iar copiii se bucură că au ghicit păcăleala înaintea lui
- Căpcăunul care își caută propria imagine în lac e mai mult caraghios decât înfricoșător
Întrebări frecvente
Despre ce este povestea Ciobănașul și Căpcăunul?
Un ciobănaș adoarme la păscut, iar căprița cea mică și năzdrăvană urcă pe munte și intră în peștera unui căpcăun. Ciobănașul fuge speriat, dar un bătrânel îl sfătuiește să-și folosească mintea. Se întoarce, îl păcălește pe căpcăun că lângă peșteră ar fi un căpcăun mai mare și, cât timp acesta caută în lac, își salvează căprița.
Ce morală are povestea?
Nu trebuie să fii cel mai puternic ca să reușești: cu istețime și puțin curaj poți ieși dintr-un necaz mare. Căpcăunul era foarte puternic, dar nu prea ager la minte.
Cine îl ajută pe ciobănaș?
Un bătrânel apărut parcă de nicăieri, care avusese și el de-a face cu căpcăunii. Îi spune ciobănașului că aceștia nu sunt ageri la minte și că îi trebuie doar un pic de curaj, apoi dispare.
Povești asemănătoare
Lupul cel Rău și Ciobănașul 💡 Prietenul la nevoie se cunoaște 
Jack și Vrejul de Fasole (Partea 1) 💡 Lucrurile nu se judecă după aparențe — ce pare o greșeală poate ascunde o surpriză 
În Lumea Dinozaurilor 💡 Gândește-te de două ori înainte să atingi un lucru necunoscut 
Lupul și Iepurele 💡 Nu-i săpa altuia groapa, căci poți cădea tu în ea