Vulpea și Corbul — fabulă animată pentru copii
Povestea pe scurt
Corbul a găsit o bucată zdravănă de cașcaval și s-a așezat mândru pe o creangă, să o savureze. Dar de jos îl privește vulpea șireată, care ar da orice pentru gustarea lui…
„Ce pene minunate ai! Ce înfățișare aleasă! Dacă și glasul îți e la fel de frumos, ești cu adevărat regele păsărilor!” Măgulit, corbul deschide ciocul să cânte — și cașcavalul cade drept în gura vulpii! 🦊🧀
Povestea completă (de citit)
Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, un corb mare și negru zbura peste sat, căutându-și micul dejun. Zbura încet, cu ochii în jos, peste acoperișuri și peste curți, până când a zărit ceva galben strălucind pe pervazul unei bucătării: o bucată zdravănă de cașcaval, pusă la răcoare de gospodină.
Croac! a făcut corbul de bucurie, a coborât ca o săgeată, a apucat cașcavalul în cioc și a zburat drept spre pădure, înainte ca cineva să-l vadă.
S-a așezat pe cea mai groasă creangă a unui stejar bătrân, tocmai sus de tot, unde nu ajungea nimeni. „Aici mănânc liniștit”, și-a zis el, potrivindu-și mai bine cașcavalul în cioc.
Dar mirosul bun de cașcaval a coborât printre frunze până jos, la rădăcina stejarului — și acolo tocmai trecea vulpea cea șireată. Vulpea a ridicat botul, a adulmecat de trei ori și a privit în sus. Când a văzut cașcavalul în ciocul corbului, i-au sticlit ochii.
— Vai de mine! a strigat ea, cu cel mai dulce glas pe care îl avea. Ce pasăre minunată văd eu în copacul acesta?
Corbul a lăsat capul într-o parte, dar n-a scos niciun sunet. Știa foarte bine că, dacă deschide ciocul, cașcavalul cade.
Vulpea s-a apropiat de trunchi și a început să-l laude și mai tare:
— Ce pene lucioase ai! Nu am mai văzut un negru atât de frumos, care să bată în albastru la lumină. Ce aripi largi, ce cioc puternic, ce înfățișare aleasă! Zău că tu ești cea mai frumoasă pasăre din toată pădurea.
Corbul a înfoiat puțin penele. Îi plăcea ce auzea. Se așeza mai drept pe creangă, ca vulpea să-l vadă mai bine.
Vulpea a văzut asta și a știut că a găsit drumul cel bun. A oftat, ca și cum îi părea grozav de rău:
— Păcat, mare păcat…
— Ce păcat? a vrut să întrebe corbul, dar s-a oprit la timp și doar a clipit.
— Păcat că, pe cât ești de frumos, pe atât n-ai și glas, a zis vulpea, dând din cap. Toată pădurea spune că nu știi să cânți. Ce trist! Dacă ai avea și un glas pe măsura penelor tale, ai fi fără îndoială regele tuturor păsărilor. Dar așa… rămâi doar frumos.
Corbul s-a supărat rău. Cum să nu aibă glas?! El, care croncănea de se auzea peste trei dealuri! S-a umflat în pene, a ridicat capul spre cer și a deschis larg ciocul, ca să-i arate vulpii cât de tare poate cânta:
— Croaaaac!
Dar odată cu croncănitul, cașcavalul a alunecat din cioc și a căzut prin frunze, drept în gura vulpii, care îl aștepta jos cu botul ridicat.
Hap!
Vulpea l-a prins din zbor, l-a mestecat pe îndelete și s-a lins pe bot.
— Îți mulțumesc frumos pentru micul dejun, i-a spus ea corbului, care rămăsese cu ciocul deschis pe creangă. Și, dacă tot mi-ai făcut un dar, îți fac și eu unul: un sfat.
— Ce sfat? a întrebat corbul, necăjit.
— Cine te laudă prea mult, de obicei vrea ceva de la tine. Ține minte asta, și data viitoare mănânci tu cașcavalul, nu eu.
Și a plecat legănându-și coada printre copaci, lăsându-l pe corb singur pe creangă.
Corbul a stat mult acolo, gândindu-se. Nu-i părea rău atât după cașcaval, cât după cât de ușor se lăsase păcălit. Iar de atunci, ori de câte ori cineva îi lăuda penele prea frumos, el strângea bine ciocul și asculta până la capăt, ca să înțeleagă ce se ascunde în spatele laudei.
Morala: ferește-te de lingușitori — lauda care sună prea frumos vrea, aproape mereu, ceva în schimb.
Sfârșit. 🦊🧀
Varianta animată e mai sus pe această pagină.
De ce le place copiilor
- E scurtă și cu poantă — perfectă pentru atenția celor mici
- Copiii „prind” păcăleala înaintea corbului și adoră momentul în care se împlinește
- Deschide o discuție prețioasă: „când te laudă cineva prea mult, ce vrea de fapt?”
🖍️ Fișe de activități gratuite pentru această poveste
Descarcă și printează — perfecte pentru acasă, la grădiniță sau în cabinet:
Întrebări frecvente
Cine a scris fabula Vulpea și Corbul?
Vulpea și Corbul este o fabulă atribuită lui Esop și repovestită celebru de La Fontaine. În limba română a fost adaptată memorabil și de Alecu Donici — este una dintre cele mai cunoscute fabule din toate timpurile.
Ce morală are Vulpea și Corbul?
Fabula îi învață pe copii să se ferească de lingușitori: vulpea îl laudă pe corb doar ca să-l facă să deschidă ciocul și să scape cașcavalul. Cine te laudă exagerat vrea, de multe ori, ceva de la tine.
De ce e potrivită fabula pentru copiii mici?
E scurtă (sub 3 minute), are doar două personaje și o acțiune simplă și vizuală — ideală ca primă fabulă, iar ritmul calm al animației noastre o face potrivită chiar și pentru cei mai mici spectatori.