Iepurele și Ariciul — basm animat pentru copii

📖 Vârsta recomandată: 3-7 ani · 💡 Morala: Nu râde de alții și nu te lăuda — istețimea și modestia înving fudulia

Povestea pe scurt

Într-o dimineață senină, iepurele cel iute de picior dă peste arici și, în loc de bună ziua, începe să râdă de picioarele lui scurte și strâmbe. Ariciul se simte jignit și, ca să-i dea o lecție fudulului, îl provoacă la o întrecere chiar acolo, pe câmp.

Numai că ariciul are un plan isteț. Își cheamă ajutorul, care seamănă cu el ca două picături de apă, și îl așază la celălalt capăt al brazdei. Iepurele țâșnește ca vântul — dar de fiecare dată când ajunge la capăt, aude un glas liniștit: „Sunt deja aici!” 🐰🦔

Povestea completă (de citit)

Era o dimineață de toamnă, senină și răcoroasă. Pe câmp, verzele se legănau în vânt, iar brazdele proaspăt arate se întindeau lungi, una lângă alta, până la capătul celălalt al ogorului.

Ariciul ieșise devreme din tufiș, își netezise țepii și pornise la plimbare pe marginea brazdei, fredonând un cântecel. Se simțea bine, așa cum te simți când aerul e curat și ziua abia începe.

Numai că, la cotitură, dădu nas în nas cu iepurele.

Iepurele era vestit în tot câmpul pentru două lucruri: pentru cât de iute alerga și pentru cât de mult îi plăcea să vorbească despre asta. Îl măsură pe arici de sus până jos, se uită la picioarele lui scurte și strâmbe și izbucni în râs:

— Bună dimineața, vecine! Da’ ce faci tu aici, cu picioarele alea? Te plimbi, ori te-ai încurcat în ele?

Ariciul se făcu mic la suflet. Picioarele lui erau așa cum le avea din naștere și nu-i plăcea deloc să râdă cineva de ele.

— Picioarele mele își fac treaba foarte bine, mulțumesc, zise el liniștit. Ba chiar cred că, dacă am face o întrecere pe brazda asta, tot eu aș ajunge primul.

Iepurele râse atât de tare încât îi căzură urechile pe spate.

— Tu? Să mă întreci tu pe mine? Hai, dragă vecine, să vedem! Cine ajunge primul la capătul brazdei câștigă.

— Ne întrecem, zise ariciul. Dar mai întâi mă duc acasă să iau micul dejun. Mă întorc îndată.

Iepurele se așeză pe iarbă, mulțumit de el, și începu să-și lustruiască blana.

Ariciul, în schimb, o luă la trap spre casă și o chemă pe ariceasca lui, care semăna cu el ca două picături de apă.

— Vino repede cu mine pe câmp, îi șopti el. Nu trebuie să alergi deloc. Trebuie doar să stai la capătul brazdei, ascunsă în șanț, și, când vezi că vine iepurele, să te ridici și să spui: „Sunt deja aici!”

Așa au și făcut. Ariciul s-a așezat la un capăt al brazdei, ariceasca la celălalt, fiecare bine pitit între bulgări.

— Gata? strigă iepurele.

— Gata! răspunse ariciul.

— Unu… doi… trei!

Iepurele țâșni ca vântul pe brazda lui, cu urechile lipite de spate. Ariciul făcu doar trei pași mărunți și se ghemui înapoi, liniștit, la locul lui.

Când iepurele ajunse la capăt, gâfâind, auzi un glas calm din șanț:

Sunt deja aici!

Iepurele rămase cu gura căscată.

— Nu se poate! Încă o dată! Înapoi!

Și porni ca o săgeată în direcția cealaltă. Dar când ajunse, îl aștepta ariciul cel adevărat, netezindu-și țepii:

— Sunt deja aici!

— Încă o dată! strigă iepurele.

Și tot așa: a alergat înainte și înapoi, iar și iar, până i s-a înroșit botul, până i-au tremurat picioarele, până a rămas fără suflare. La a douăzecea cursă s-a oprit la mijlocul brazdei, s-a așezat în iarbă și a spus, cu capul plecat:

— Gata. Am pierdut. Nu înțeleg cum, dar am pierdut.

Ariciul veni lângă el, cu pas mărunt, și îi întinse o frunză de varză.

— Ai pierdut pentru că azi mi-am folosit capul, nu picioarele, zise el blând. Iar întrecerea asta n-am cerut-o pentru glorie, vecine. Am cerut-o pentru că ai râs de felul în care arăt.

Iepurele își mișcă nasul, rușinat.

— Iartă-mă, arici. N-am să mai râd de picioarele nimănui.

Și de atunci s-au împăcat, iar pe câmpul acela n-a mai auzit nimeni pe cineva luând în râs picioarele altuia.

Morala: nu râde de felul în care arată ceilalți și nu te lăuda cu ce știi tu să faci — istețimea și modestia câștigă întrecerea cu fudulia.

Sfârșit. 🐰🦔

Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

🖍️ Fișe de activități gratuite pentru această poveste

Descarcă și printează — perfecte pentru acasă, la grădiniță sau în cabinet:

Vezi toate fișele de printat →

Întrebări frecvente

Despre ce este povestea Iepurele și Ariciul?

Iepurele fudul râde de picioarele scurte și strâmbe ale ariciului, iar ariciul, jignit, îl provoacă la o întrecere. Fiind isteț, ariciul își pune ajutorul la celălalt capăt al brazdei, iar de fiecare dată când iepurele ajunge acolo, aude «Sunt deja aici!». Iepurele aleargă până cade sfârșit, iar ariciul câștigă prin cap, nu prin picioare.

Ce morală are basmul Iepurele și Ariciul?

Basmul îi învață pe copii două lucruri: să nu-și bată joc de felul în care arată alții și să nu se laude cu ce știu ei să facă. Modestia și istețimea înving îngâmfarea.

Cine a scris Iepurele și Ariciul?

Este un basm popular cules și scris de Frații Grimm, marii povestitori germani care au adunat acum două secole cele mai cunoscute basme din lume.